19 Nov, 17

Blog

Am ales să scriu acest articol întrucât nu de puţine ori în ultimul timp, am auzit fiind vorba de psihoterapie, diverse persoane, sau chiar clienţi de-ai mei: ,,am ajuns să fac şi asta”, ,,nu credeam că voi fi atât de rău încât să merg la psihoterapeut”, sau chiar ,,nu am atâtea probleme psihice, astfel încât să merg la un astfel de specialist”.

 

Îmi amintesc chiar că unui fost client, în urma unei evaluări psihologice, i-am propus să urmeze nişte tedinţe de consiliere psihologică, deoarece prezenta anumite tendinţe psihopatologice, şi mare i-a fost supărarea atunci…

Multe persoane vin la psihoterapeut, atunci când simt că lucrurile sunt cumva scăpate de sub control, sau simt că nu mai pot gestiona situaţia.

           

De aici este esenţial să se reţină că psihologul sau psihoterapeutul nu sunt ,,Bau Bau”, iar că toată activitatea profesională a acestora are la bază următoarele scopuri:

Scopul PSIHOTERAPIEI este să ne înţelegem mai bine, să schimbăm ceea ce nu ne este folositor, să rezolvăm într-o manieră sănătoasă problemele cu care ne confruntăm, ne uşurăm condiţiile de suferinţă, dar şi acela de a promova cunoaşterea de sine, alături de experienţa de sine într-un context mai larg al vieţii persoanei.

Prin psihoterapie, o persoană găseşte sprijin pentru a-şi găsi propriile resurse şi soluţiile potrivite pentru a rezolva problemele din viaţa sa.

Prin intermediul psihoterapiei o persoană învaţă cum să-şi folesescă mai bine potenţialul, dar şi relaţiile cu ceilalţi, în diversele contexte de viaţă.

„În psihoterapie, modul de tratament este flexibil. Nu ajustăm problema clientului la o singură metodă terapeutică, ci având în vedere unicitatea şi complexitatea fiinţei umane, ţinem cont de realitatea fiecărui client. A face psihoterapie înseamnă a-l întâlni pe client pe terenul său, a ţine seama de realităţile sale, a-l înţelege şi abia apoi a-l ghida spre o zonă mai sănătoasă. Pe măsură ce terapia avansează, descoperim împreună resursele, comportamentele şi credinţele persoanei aflate în terapie. Urmează utilizarea într-un mod terapeutic, inedit chiar a simptomelor, ele devenind mijloace de rezolvare a problemelor cu care pacientul se confruntă. Principalul obiectiv... este de a-i oferi posibilitatea pacientului să aibă un control asupra stării lui de sănătate, mai mult chiar, de a se simţi bine cu el însuşi, beneficiind acum de valoroase instrumente prin care să-ţi poată menţine şi îmbunătăţi starea obţinută în urma demersului terapeutic.” Chiriac, G., (2014)

În psihoterapie ,,confesiunea” reprezintă un element de bază cu rol de învăţătură ce stimulează dialogul şi elimină critică.

Cu ajutorul psihoterapiei ne identificăm filtrele prin care ne percepem viaţa, iar dacă acestea sunt îmbâcsite, tot ea ne dă soluţia cea mai bună pentru a le curăţa. Chiriac, G., (2014)

Cu privire la rezultatele pozitive ale psihoterapiei, Asay şi Lambert în 1999, spun că  există anumiţi factori ce stabilesc într-o anumită pondere, contribuţia fiecărei persoane implicate în procesul terapeutic, după cum urmează: factori extra-terapeutici şi factori legaţi de client 40% din schimbare, 30% relaţia terapeutică, aşteptările şi efectele placebo 15%, iar tehnicile specifice 15%.

Atunci când vorbim de psihoterapeut, este bine să ştim că:

Psihoterapeutul este acea persoana ce îşi desfăşoară activitatea în spirit etic, empatic, cu profesionalism, deschidere şi căldură, cu scopul de a îmbunătăţii viaţa clienţilor lor.

,,Psihoterapeutul îţi radiografiază sufletul, vede ,,rana” şi, mai mult, vede agresorul ei chiar dacă, de multe ori, credeţi că-l ştiţi, puteţi avea surprize de proporţii! Şi mai mult, îţi spune cum să te vindeci singur, te face propriul vindecător, îţi dăruieşte propriul destin şi puterea de a alege. Un bun terapeut…îţi călăuzeşte paşii spre tine, îţi oferă întrebări la care tu crezi că nu găseşti răspunsuri, te face să devi mai conştient de puterea ascunsă în inima ta, puterea de a dărui, de a primi sau cea mai mare putere în lume, puterea de a fi tu însuţi”. Chiriac, G., (2014)

Fiecare client îşi va alege psihoterapeutul potrivit, pentru rezolvarea problemelor sale, în acord cu nevoile sale, iar pentru asta este necesar să se lase condus de propriile simţuri. Dacă va fi implicat activ în alegerea sa şi pe parcursul şedinţelor de psihoterapie, rezultatele pozitive nu vor întârzia să apară.

În funcţie de nevoile clientului, psihoterapeutul poate alege activităţi de consiliere psihologică ce accesează zona conştientului, psihoterapia care se adresează inconştientului sau activităţi de dezvoltare personală, unde se accesează atât conştientul, cât şi inconştientul.

Chiar şi psihoterapeutul, la rândul lui prin natura profesiei, trece în postura de client în faţa unui alt psihoterapeut, atât în faza de formare profesională, cât şi ulterior ca supervizare profesională sau psihoterapie individuală.

Psihoterapeutul este la rândul lui client, pentru a avea o stare psihică suficient de bună pentru a face faţă cu succes provocărilor din profesia sa. Conform lui Berne, ,,Eu sunt OK cu mine, Tu eşti OK cu tine”, este o atitudine de bază a terapeutului în relaţia cu clienţii săi.

Un alt aspect ce trebuie reţinut, este că fiecare diadă terapeutică este unică, pentru că fiecare persoană este unică şi atât psihoterapeutul cât şi clientul, nu  pot repeta această experienţă în niciun alt spaţiu terapeutic.

Terapeutul este întotdeauna deschis la procesul clientului şi îşi ajustează tehnicile de lucru în funcţie de nevoile clientului său. Hycner compară psihoterapeutul chiar cu un ,,muzician de jazz, care este un bun improvizator, cu multă tehnică, dar care este şi capabil de a improviza muzica pe loc”.

Spaţiul psihoterapeutic este acel spaţiu ce-i permite clientului o abordare holistică a persoanei sale, în sensul că se tratează corpul, mintea şi spiritul. Procesul holistic oferă practic observaţii implicate activ în toată existenţa cuiva, inclusiv cogniţie, senzaţie şi emoţie.

Toate aceste lucruri pe care vi le-am expus stau la baza dorinţei mele de a face mai multă lumină cu privire la practica psihoterapeutică, pentru a vă simţi mai în siguranţă şi sper ca aceste informaţii să fie de interes cât mai multor dintre voi.

Faţă de cele prezentate, mi-ar fi extrem de utilă o părere de la voi. :)

Va îmbrăţişez cu multă căldură!

Monica Sărăcescu

 

 

Inspiraţie:

Chiriac, G., (2014), Răspunsuri psihoterapeutice pentru fiecare zi,  Bucureşti, Liber Mundi

Evans, K., (2010), Introducere în psihoterapie integrativă, Craiova, Liber Mudi

Foto:http://nickkerrypsychotherapy.co.uk/wp-content/uploads/2016/03/chair-coversation-banner.jpg

Gilbert, M., Orlans, V. (2013). Psihoterapie integrativă. 100 de puncte cheie şi tehnici. Bucureşti, Liber Mundi

Mitrofan, I., (2008), Psihoterapie, Bucureşti, Sper