19 Oct, 17

Blog

Ce este stresul și cum ne afectează viata?

  • Definirea stresului

Termenul de stres, este preluat din limba engleză, desemnând lucruri destul de diferite pentru specialiştii in domeniu, unii consideră  ca stresul este inerent stimulilor sau situaţiei. Aceşti stimuli se numesc stresori sau factori stresanţi. O situaţie conflictuală sau frustrantă este, de exemplu, un factor stresant. Factori stresanți pot fi zgomotul, aglomeraţia, evenimentele negative de viaţă, suprasolicitarea etc. Fiecare persoană se raportează diferit la situaţiile cu care se confruntă. Aceeaşi situaţie poate parea stresantă pentru un individ și fără nici o influiență pentru altul.

Definirea stresului prin accentul său pus pe reacţia sau raspunsul organismului la anumiți factori ia amploare odata cu cercetarile efectuate de Hans Selye. Din aceasta perspectivă, „stresul este raspunsul nespecific al organismului la solicitarile externe”.

  • Cum acționează stresul asupra organismului nostru

Reacţia comună a oamenilor la factorii de stres este, în primă instanță, aceea de mobilizare totală a sistemului endocrin pentru reducerea temporară a eficienţei organismului, iar în a doua etapă, se produce adaptarea şi rezistenţa la factorii de stres prin producere anumitor hormoni, mai exact a adrenalinei şi nonadrenalinei. Aceşti hormoni se instalează în sange şi produc modificări ale organismului ca de exemplu creşterea colesterolului şi a acizilor graşi, prejudicii asupra tubului digestiv, etc. Pe termen scurt, efectele stresului pot fi pozitive în sensul că atunci când aceștia sunt suprasolicitați sunt scoși din zona de confort, oriendându-se spre acțiune cu rezultate care pot fi favorabile lor, dar dacă nu există o modalitate de eliberare a stresului, prin diverse activități care să ajute organismul, ca de exemplu sportul sau hobby-urile, efectele acestuia pot fi dezastruoase.

În interacțiunea cu stresul, la nivel fiziologic organismul nostru interacționează cu trei mecanisme de răspuns: Primul reprezentat de sistemul nervos, fiind răspuzător de raspunsurile la stres, apelând la reflexele condiționate sau neconditionate; Sistemul imuno-fagocitar, care se ocupă de producția de anticorpi; Sistemul hormonal, după cum reiese și din numele acestuia, este cel care se ocupă de secreția  hormonilor (adrenalinei şi nonadrenalinei, cortizonul).

Dacă ar fi să privim asupra sistemului  general de adaptare, stresul deține trei etape: reacţia de alarmă, stadiul de rezistenţă şi cel de epuizare.

Reacţia de alarmă, este faza în care persoana în cauză este șocată (unde pot apărea modificări ale tensiunii arteriale, neurovegetative, etc.);

Stadiul de rezistenţă, ce apare atunci când organismul unei persoane a fost supus în repetate rânduri la situații stresante iar acesta deține încă resurse pentru a face față situației;

Stadiul de epuizare, este cel care apare atunci cand individul nu mai dispune de resurse pentru a se proteja şi apar implicit stările de oboseală, lipsa de speranţă, scăderea randamentului profesional, apariția stărilor depresive, etc.

Literatura de specialitate a demonstrat de numeroase ori că moştenirea genetică sau învățarea unor comportamente neadecvate, pot spori predispoziția unei persoane de a resimți mai ușor efectele stresului.

Se spune că stresul la un moment dat va face parte din viața noastră și nu trebuie evitat. Cerecetatorii susțin că există un nivel stres chiar și atunci când ne relaxam sau dormim. „Starea lipsita de stres se numeşte moarte” (H. Selye).

Stresul este una din cele mai frecvente probleme cu care se confruntă individul din societatea modernă (dar acesta există din cele mai vechi timpuri), fiind generat de mediul de lucru,  cu repercursiuni nemijlocite asupra activităţii profesionale, dar şi asupra sănătății și întregii vieți a celor care prestează munca respectivă. Datorită modificărilor rapide în tehnologie, a proceselor de informatice, dar modernizării sistemelor, persoanele cu funcții de conducere au schimbat natura societăţii, şi a locurilor de muncă. După anii' 80 s-au produs multe modificări ale  proceselor manageriale care au inclus mari privatizări şi industriali, și procesele de reengineering cu dezvoltarea unei economii de piaţă internaţionale  foarte active. Bogathy (2007) 

  • Consecințele stresului, efectele lui

În vremurile de azi se produc tot mai multe disponibilizări la nivelul companiilor și acest lucru are efecte negative atat asupra celor care sunt nevoiți să părăsească organizația, cât și asupra celor care răman întruct vor prelua activitatea de lucru a celor disponibilizați. 

Efectele pe care le poate dezvolta un individ sunt atât asupra stării de sănătate, a bunei dispoziții dar acestea se pot extinde și asupra domeniului economic și social.

Este posibil ca stresul să poată diminua performanţa şi productivitatea în cadrul muncii, cunoscând-se astfel consecințe negative asupra organizaţiei unde în cele din urmă să fie afectată economia acesteia la nivel general. Stresul mai poate contribui și  la apariţia și menținerea tensiunilor sociale.

Daca ne referim la mediul organizational, putem spune:

,,Principala sursă a excesului de stres din organizații este schimbarea,  indiferent dacă este acceptată sau dorită. Orice formă de schimbare generează un stres mai mult sau mai puţin intens. Când firma fuzionează sau când se reorganizează,  capacitatea de adaptare a managerilor este pusă în dificultate. Patrick Legeron califică stresul drept ,,o formidabilă reacție a organismului în vederea adaptării la ameninţările şi constrîngerile mediului în care trăim. Oamenii de ştiinţă preferă să vorbească despre "reacţia de adaptare” pentru a desemna stresul, o reacţie a organismului neîncetat solicitată şi indispensabilă funcţionarii noastre" Patrick Legeron, (2003), (apud Labregere, 2007, p.130) 

Consecințele stresului muncii asupra personalului muncitor au fost studiate cu atenţie,  reuşindu-se obţinerea unor informaţii precise. Simptomele stresului ocupaţional sunt uşor de evidenţiat şi observat, el manifestându-se prin comportamente cum ar fi: întâmpinarea din partea angajaţilor a unor dificultăţi în adaptarea la schimbarile care se impun postului de muncă ocupat, scăderea dramatică a productivităţii muncii. Cu alte cuvinte, se manifestă o dublă acţiune la nivelul persoanei care receptează situaţia stresantă şi la nivelul organizaţiei asupra căreia se răsfrânge existenţa unui climat stresant. 

În România, în ultimii cincisprezece ani au avut loc multe schimbări economice importante, unde s-a făcut ușor, ușor trecerea de la un sistem economic depăşit spre unul capitalist. Dacă în trecut accentul se punea pe producţia manufacturieră şi de bunuri de consum,  s-a trecut treptat la o economie orientată în mare parte pe servici,  Acest lucru nu este prea sesizabil, dar el este o realitate (Thomas şi Pitariu 1991), (apud Bogathy, 2007).

Una din cele mai mari probleme ale activității de muncă din zilele noastre este reprezentat de faptul că din ce în ce există tot mai multă lipsă de siguranţă la locul de muncă.

La acele locuri de muncă unde se munceşte sub tensiune, afecţiunile psihosomatice legate de stres iși fac tot mai des apariția, iar angajații prezintă simptome cum ar fi migrene recurente, deranjamente gastrointestinale, anxietate şi depresie,  obezitate,  hipertensiune arterială şi boli cardiace.

În cazul în care o persoană suferă de anumite afecţiuni îi crește stresul profesional, epuizarea fizică şi nervoasă.  O persoană se suferă de o boală la inima spre exemplu, este de două ori mai expusă la depresie, decât una sănătoasă, iar costurile de îngrijire a sănătăţii cresc proporţional. ,,Deloc surprinzător, atunci când angajatorii recunosc efectele dăunătoare ale unor pretenţii nerealiste şi ale stresului excesiv la care sunt supuşi salariaţii lor, moralul acestora se îmbunătăţeşte, productivitatea sporeşte, costurile de asigurări medicale scad, ratele de păstrare a angajaţilor cresc şi firma are de câştigat în diverse alte moduri că să nu mai vorbim cât de mult se îmbunătăţeşte viaţă de familie şi sănătatea mentală a individului, ajutându-l astfel să devină un lucrător mai creativ şi mai relaxat, şi în mai mare masură capabil să-şi îndeplinească aşa cum se cuvine îndatoririle”. Murphy și Oberlin (2007)

Zorlentan, Brunduș, Căprărescu (1997), (apud Tihan, et. al., 2007) prezintă efectele potenţiale ale stresului în cinci mari categorii, şi anume:

- efecte subiective: anxietate, agresiune, apatie, plictiseală, oboseală,  indispoziţie,  scăderea încrederii în sine, nervozitate,  sentimentul de singurătate; 

- efecte comportamentale: predispoziţie spre accidente, alcoolism, abuz de cafea,  tendinţa de a mânca şi/sau de a fuma excesiv,  comportament impulsiv; 

- efecte cognitive: scăderea abilității de a adopta decizii raţionale, concentrare slabă,  scăderea atenţiei,  hipersensibilitate la critică,  blocaje mentale;

- efecte fiziologice: creşterea glicemiei, a pulsului, a tensiunii arteriale,  uscăciunea gurii,  transpir ații reci,  dilatarea pupilelor; 

- efecte organizaţionale: absenteism, productivitate scăzută, izolare,  insatisfacţie în muncă,  reducerea responsabilităţii,  reducerea loia faţă de organizaţie,  demisii.

Obsedaţii de muncă pot fi un rezultate al stresului

,,Numim ,,obsesia muncii" presiunea adictivă a cuiva pentru ceea ce face, care se datorează neliniştii permanente că nici un  nivel performanţă nu va fi destul de bun (și face muncă fără întrerupere, să-i uşureze din anxietate celui afectat) sau faptului că există o cultură organizaţională care le cere lucrătorilor mai mult decât pot suporta majoritatea. Indiferent de cauză, îi face oameni să mocnească la foc mic pe dinăuntru.  Iar când în toată combinația mai apar şi nişte personalităţi dificile se instalează extenuarea. ” Labregere,  (2007), p.130

,,Angoasă profesională/ stres= extenuare= risc crescut să apară mania şi negativismul.” Labregere,  (2007), p.130 

Tot Labregere, spune că obsedaţilor de muncă, deşi le place în totalitate ceea ce fac la serviciu, ar prefera să trebuiască să lucreze între cincizeci şi şaptezeci de ore pe săptămâna și că simt că deși își dores acest lucru, au tendința să creadă că ,,le-a luat cineva capacitatea de a se concentra pe orice altceva decât muncă lor”. Eu sunt de părere că și cincizeci, respectiv șaptezeci de ore de lucru într-o săptămână, în felul acesta o persoană nu mai are timp să-și trăiască și să se bucure de propria viața, să se odihneasca. Opt ore de lucru sunt suficente, în viață mai există și altceva decât serviciu! De aici pot apărea problemele în viaţa de familie, iar cei de acasă simt absenţa lor prelungită ca o încordare, de pierdere a anumitor aspecte ale vieții de familie şi chiar de manie uneori nemărturisită.

 Cel obsedat de muncă nu numai că are pretenții mari de la el, făcând de multe ori eforturi exagerate, dar are pretenţii foarte mari de la ceilalţi, acesta de cele mai multe ori este lipsit de satisfacţia care ar trebui să o simtă, practic nu vede rezultate, nu vede limite, nu poate conștientiza succesul. Dacă o persoană nici odată nu este mulţumită de ceea ce realizează pe plan profesional, atunci se creează un cerc vicios  și munca devine un scop în sine.            

Într-un studiu condus de Kathryn Rost, licenţiată a Universităţii Colorado în ştiinţa ocrotirii sănătăţii, cercetătorii au descoperit că, atunci când prestatorii de servicii medicale special pregătiţi ofereau un tratament contra depresiei ,,augmentat” (consiliere în plus faţă de medicaţia antidepresivă sau chiar în locul acestei medicaţii), angajaţii identificaţi cu stări depresive dădeau un randament mai bun la serviciu şi absentau mai puţine zile, comparativ cu cei care primeau tratăm standard.  Plusul de productivitate astfel obţinut se ridică la valoarea estimată de 2.601 dolari pe angajat cu normă de timp întreagă, diagnosticați ca suferind de depresie. Williams,  et al. (2000)

În țări dezvoltate ca S.U.A, costul stresului economic la nivelul anului 1999 era de 150 miliarde, unde în fiecare zi de muncă se înregistra 1 milion de muncitori absenţi de la locul de muncă datorită consecințelor stresului,  printre acestea enumerăm:  dureri de cap, dureri de spate, ulcere, insomnie anxietate, depresie, probleme de cord,  hipertensiune şi probleme gastrointestinale. (conform sursei ”Tihan, L.,  et al. (2007), Organizații. Psihologia organizațiilor. Fundamente în analiza Resurselor Umane,  Bucureşti,  Editura Iespu Focus”)

 

Surse:

http://www.businessgrowthstrategies.ca/wp-content/uploads/2013/06/ID-100173815.jpg

Bogathy, Z., (2007), Manual de tehnici şi metode în Psihologia Muncii și Organizaţională , București,  Editura Polirom .

Chraif, M. (2013). Tratat de Psihologia Muncii. Bucureşti: Editura Trei.

Deaconu A., Podgoreanu S., Rasca L., Factorul uman și performanțele organizației, http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=370&idb;

Gheorghevici, T., (2006), Combaterea stresului la locul de munca.Bucuresti, Editura Cartea Universitara

Rongjun, Y. (2015), Stress potentiates 1 decision biases,  A stress induced deliberation-to-intuition (SIDI) Singapore Institute for Neurotechnology (SINAPSE), Center for Life Sciences, 13 National University of Singapore

Tihan, L., Tihan E., Toma, D., T., Hodor, M, (2007), Organizații. Psihologia organizațiilor. Fundamente în analiza Resurselor Umane,  Bucureşti, Editura Iespu Focus

Add a comment

Adevărata prietenie

Actul terapeutic este un proces de cunoaștere și dezvoltare atat pentru client, cât și pentru terapeut. Lucrând de curând cu un client, am avut surpriza să mi se spună: “te vad ca o femeie împlinită și cred ca ai o mulțime de prieteni“.

Analizând aceasta presupozitie pot spune că sunt interesată de calitatea prietenilor mei și nu de cantitatea lor.

Din tot contextul acesta s-a născut următoarea metafora, construita sub forma unei întrebări: ,,dacă ar fi sa ai posibilitatea de a alege între un sac plin cu bacnote de un leu si între un teanc de bacnote de 500 euro, ce ai alege? “

Add a comment

Citește mai departe: Adevărata prietenie

Si problemele din familia ta sunt apasatoare?

 

Simți că nu ești respectat, ascultat? 

Ţi-ai dori să înveţi cum să nu mai fi manipulat?

Cum se manifestă comunicarea în familia ta, cum anume te exprimi tu sau ceilalţi membrii?