26 Jun, 17

Posts from 2015-07

Deci omul face pe haina sau haina face pe om?

Am sa incep printr-o concluzie, pentru ca astazi imi dau voie sa fiu cum simt sa fiu, asumandu-mi indeplin consecintele si cu sufletul deschis.

Intrucat suntem in epoca silicoanelor, a botoxului si a acidului hialuronic, a hainelor si a masinilor scumpe, in epoca in care ii percepem si ii analizam pe ceilalti dupa ambalaj, am ajuns sa ne comportam dupa anumite statusuri sociale cu mult exacerbate, in care daca nu ai o geanta de firma, un ceas, o casa sau o masina scumpa, nu reprezinti interes si nu te remarci in societate. Am ajuns sa stam in fata oglinzii minute bune in sir inainte de a pleca intr-un loc, gandindu-ne ca trebuie sa creem o impresie, sa castigam respect si admiratie (mai ales daca ai un calaret in piept J ), dar oare cum mai ramane cu valoare si cu resursele noastre interioare, cu atitudinea noastra, si cu dezvoltarea noastra personala? Nu cumva ar trebui sa reflectam cumva asupra stimei noastre de sine?

Cine este cel care decide pentru noi, cine ne ghideaza viata, ne dam voie sa fim piloti aceste curse numita viata sau ii lasam pe altii sa ne dicteze, pentru ca asa credem noi ca este mai bine?

Am ales sa fiu imperfecta, am ales sa fiu analitica, am decis sa selectez drastic oamenii din jurul meu, am decis ca-i timpul pretios si ca nu imi pot permite sa mai stau in umbra, sa-l pierd pe lucruri inutile, pe accesorii exterioare uneori insufletite, pun pret pe valorile mele intrinseci, pe oamenii minunati din viata mea care ma iubesc si ma respecta, pe relatiile autentice, unde imi dau voie sa fiu uneori imperfecta si sa pot glumi pe seama unei nereusite. Arunc ambalajele la gunoi si-i dau voie autenticitatii, bunului gust si atitudinii proactive sa iasa la iveala, imi dau voie ca in fiecare zi sa fiu mai buna ca ieri, fara sa o fac cu presiune asupra mea, imi asum esecul atunci cand apare si am forta sa merg mai departe. Toate astea sunt atribute ce stau la baza stimei mele de sine. Tu cum ai ales sa fi? In ce directii de orientezi, in cele purtate de vant sau de altii) sau in cele sedimentate cu constiinciozitate, pasiune si iubire?

Am sa inchei prin parerea lui Christophe Andre, cu privire la stima de sine: ,,Fara stima de sine, intreaga noastra personalitate va ramane sub influiente exterioare. Sa devi si sa ramai tu insuti...Stima de sine este instrumentul libertatii si al autonomiei noastre psihologice. Este un avatar al conceptului nostru de demitate. E ceea ce ne permite sa rezistam presiunilor si manipularilor. Fara ea nu am fi decat produsul limitat al trecutului nostru, un rezultat din ceea ce am invatat in copilarie prin felul in care cei apropiati se purtau cu noi. Stima de sine e ceea ce ne va permitesa luam tot ce este mai bun din influientele trecutului nostru si, totodata, sa ne eliberam de ele, pentru a deveni noi insine. Tot fara stima de sine suntem o victima a bombardamentului social (de aici si comportamentul compulsiv al consumatorului) asupra a tot ceea ce trebuie sa fac, sa cumpar, sa fiu ca sa imi merit locul si recunoastere semenilor mei, cum ma imbrac, cum TRAIESC (...)”.

  Va imbratisez,

 

Monica Saracescu