17 Dec, 18

Blog

REFLEXIA PROPIULUI CHIP, POVESTEA GHEPARDULUI. O modalitate de evoluţie atât a clientului, dar şi a terapeutului!

O modalitate de evoluţie atât a clientului, dar şi a terapeutului!

În cele ce urmează vă voi prezenta descrierea satisfacţiei unui client, a lui Bogdan, cu privire la evoluţia sa personală în urma şedinţelor noastre de psihoterapie.


Totul a început în urma unei teme pentru acasă. . :) Aşadar, am procedat a-i cere acordul în a face publice toate aspectele ce vi le voi prezenta.


Dar, înainte de asta, vreau să vă spun că aşa cum bine ştiţi, relaţia terapeutică presupune curaj, motivaţie, implicare, dăruire şi efort pentru a ne bucura de creştere, in ambele sensuri-atât pentru client, cât şi pentru terapeut. Nu vreau să sune că vreau să ma umflu în pene, dar simt din ce în ce mai mult cum cresc profesional pe măsură ce clienţii mei reuşesc să-şi împlinească obiectivele lor terapeutice.


Odată cu reuşitele terapeutice ale clienţilor mei reuşesc să ma şlefuiesc din ce în ce mai mult, atât ca profesionist, cât şi ca om. Iar pentru asta, nu cred că există cuvinte prin care să îmi descriu recunoştinţa, dar pot să va zic cu mâna pe inimă că este ca atunci când mi-am văzut pentru prima dată fiul cum face primii paşi.


Vreau să vă atrag atenţia de faptul ca Bogdan este o persoana foarte creativă, atât în a scrie poveşti, dar şi în a desena, motiv pentru care ne-a oferit şi acest desen reprezentativ pentru povestea lui.


M-am născut într-o junglă deasă, bogată și nemărginită . M-am născut cu chip de și formă de ghepard . Fiind pui hrana apărea fără vreun efort, pur și simplu era mereu acolo când era nevoie. Nici măcar nu aveam curiozitatea de a mă întreba de unde provine .
În timp, crescând, observând și învațând am înțeles de unde provine si ce trebuie să fac ca să o obțin . Așa că am început să vânez , chestii mici, lente și ușor de prins . Îmi începeam viața de prădător .
Începusem să mă hrănesc singur , toți cei din jurul meu mă admirau , eram mândru , încrezător, îmi priveam reflexia din rîul din care beam cu admirație și încredere . Totul era perfect .
Dar incepusem să cresc și mai mare...Trebuia să mă hrănesc și mai mult, iar prada devenea tot mai greu de prins . Am început să mă întorc flămând printre ai mei și admirația se transforma în ură, dispreț, batjocură... Îmi spuneau ca sunt o erbivoră , hrană pentru alte animale . De frică și rușine am început să mănânc leșuri , resturi lăsate de alte feline . Nu avea același gust , dar burta era plină și aveam din nou parte de admirație .
În timp, tot mâncând leșuri și afundat în comoditatea titlului de felină feroce , îmi privesc reflexia în apă pentru a mă revedea...o hienă ! , devenisem o hienă !
Am alergat în disperare să le arăt celorlalți , să le cer ajutorul și să-i întreb:


„Voi nu vedeți ce am devenit ?!„

„Ce contează ? atâta timp cât ai burta plină„

„Și când voi muri ?! Voi muri în trupul ăsta hidos ?! Cei mici mă vor privi cu admirație pentru ce sunt acum ?! Ce voi inspira eu ?! Îmi vreau blana înapoi ! Blana mea frumoasă și lucioasă !


Vreau sa fiu iute din nou !„

Nu le păsa , nu conta pentru ei ce devenisem și în ce circumstanțe mă hrăneam , important pentru ei era că mă puteam hrăni singur .
Nu puteam trăi cu mine însumi știind ce am devenit . Am decis să plec , să încep să mă hrănesc din ceea ce prindeam . Firește , a fost destul de greu la început . Îngreunat , ieșit din formă și cu o vagă imagine a ceea ce eram odată abia reușeam să mănânc câteceva . Hotărât, dar lipsit de speranță , începusem să mă îndoiesc și să intru în panică . Instinctele de hienă reveneau deseori ,mă dominau și mă copleșeau , mă făceau lent , lipsit de perspectivă , încăpățînat , mă îndemnau spre a face lucruri pe care mai târziu le regretam.
Dar într-o zi soarta m-a îndreptat către un grup de lei ,o familie . Firește nu erau gheparzi, dar erau feline ca și mine . M-au primit printre ei , m-au acceptat fără să mă judece măcar o clipă după aspectul pe care îl aveam .
Petrecând timpul cu ei am învățat din nou cum să fiu felină , cum să vânez , să-i protejez pe cei apropiați mie și să fiu protejat . Din acele clipe , uitându-mă în apă și privindu-mi forma de ghepard ce revenise miraculos,mi-am spus:

 

„Niciodată , oricât de flămând , nu voi fi altceva decât un ghepard mândru !„


Cum este, ce părere aveţi despre această dovadă de creştere?

Îmi puteţi oferi o opinie?


Vă îmbrăţişez cu drag şi nu uitaţi că sunt alături de voi, atunci când vreţi mai mult de la voi, ori de la alţii!


Cu multa deschidere,
Monica Sărăcescu

Marturia unei cliente asupra unei sedinte de psihoterapie cu psih. Saracescu Monica

 Dragii mei, odata cu impartasirea acestei experiente terapeutice, vreau sa  spun ca fac parte din categoria celor care cred ca pot avea o viata fericita, dincolo de ce ne-a oferit mediul pana la un moment dat in viata noastra, dincolo de experientele noastre de viata si dincolo de traumele noastre!

http://www.avizepsihologice-constanta.ro/index.php/galerie/27-video/15-marturia-unei-cliente-asupra-unei-sedinte-de-psihoterapie-cu-psih-saracescu-monica

 

In calitate de psihoterapeut va pot spune ca fiecare experienta terapeutica ma imbogateste spiritual si profesional.

Alaturi de  voi, prin unicitatea voastra si prin resursele voastre interioare pe care mi le ofeiti ca materie prima, putem sa construim impreuna o fundatie puternica pentru o viata personala autentica si implinitoare.

Astazi va ofer ceva maret, va ofer curajul si bucuria de a impartasi impresia unui suflet pur de 24 de ani, cu privire la cum a simtit efectele psihoterapiei, avandu-ma pe mine ca terapeut!

Draga Daniela, sunt exterem de recunoscatoare pentru profunzimea acestui feedback!